Președinția României la Consiliul Uniunii Europene

Ce este (și ce nu este) Președinția Consiliului UE?
Președinția ConsiliuluiUE (ca prim exercițiu de acest fel) poate fi atât o oportunitate, cât și o provocare. Este oportunitatea de a demonstra „în lumina reflectoarelor” competența cadrelor de specialitate din ministere ce lucrează de ani de zile pe dosarele din pachetele de negociere actuale. În schimb, orice probleme de coerență, coordonare, sau comunicare vor fi extrem de vizibile, fiind considerate dovada inadvertențelor politice și instituționale din plan intern.
Președinția Consiliului UE nu este decât o oglindă a felului în care afacerile europene sunt gestionate în general de către România.
Mulți consideră în mod eronat acest mandat ca pe o rotație de putere (similară politicii domestice): Președinția Consiliului UE făcând din România un fel de „șef” pe perioada mandatului, ceea ce implică posibilitatea impunerii propriei agende. Fals. Mecanismul rotativ al Președinției Consiliului UE nu face decât să confere României o poziție de mediator, menită să arbitreze lucrările grupurilor de lucru. Această poziție constrânge, nu favorizează posibilitatea avansării propriilor interese.
Consiliul Uniunii Europene este o entitate juridică ce reprezintă guvernele statelor membre, în cadrul căruia miniștrii sau secretari de stat din fiecare țară UE se întâlnesc pentru a adopta legi și a coordona politicile publice (cu impact la nivel european și național), fiind alături de Parlamentul European și Comisia Europeană un factor esențial de decizie la nivelul UE. Consiliul UE este structurat în 10 formațiuni1 menite să acopere zonele de politici publice supuse deliberărilor în cadrul acestui forum.
Desigur, România și-a definit o listă de domenii prioritare pentru mandatul său la Președinția Consiliului UE, ce se reunesc sub patru teme mari: (1) Europa convergenței, (2) Europa siguranței, (3) Europa, actor global și (4) Europa valorilor comune.
Ceea ce poate urmări cu prioritate agenda de politici publice formulată astfel de România depinde însă în mare măsură pe de-o parte de contextul în care se desfășoară mandatul său și pe de altă parte de fluxul negocierilor în ciclul președințiilor rotative ale Consiliului UE.
În ceea ce privește contextul în care se va desfășura Președinția României la Consiliului UE evenimentele extrem de importante și perturbante sunt: Brexit (termen 29 martie 2019) și alegerile pentru Parlamentul European (23-26 mai 2019). Ambele vor avea consecințe majore pentru configurația de putere viitoare la nivel european și ambele au un grad crescut de incertitudine cu privire la rezultate.
În ceea ce privește fluxul negocierilor în ciclul președințiilor rotative ale Consiliului UE, trebuie în primul rând să înțelegem că România va prelua ștafeta de la Președinția Austriei și implicit progresul (înregistrat sau nu de aceasta) pe diversele pachete de negociere. În special în raport cu Cadrul Financiar Multianual (CFM 2020-2027) pentru care se dorea un acord politic până la Summit-ul de la Sibiu, din mai 2019, România depinde de nivelul realizărilor din mandatul precedent. În al doilea rând, România deschide un nou Trio de președinții ale Consiliului UE, compus din România, Finlanda și Croația. Formatul acesta permite (și pretinde) stabilirea unei agende comune și obiective pe termen mediu pentru Consiliul UE pentru întreaga perioadă de 18 luni pe care se întind toate cele trei președinții. Recent, România a prezentat documentul comun cu privire la Programul Consiliului pentru următoarele perioada 1 ianuarie 2019- 30 iunie 2020. Documentul referitor la prioritățile Trio-ului însumează aceleași capitole ca și Agenda Strategică a Uniunii Europene adoptată de Consiliul European în 20142 (la începutul de mandat al actualei Comisii) și atinge puncte similare cu cele din programul de priorități al României.
Ce trebuie făcut pe durata Președinției României la Consiliu UE?
Cheia succesului unui astfel de mandat rezidă în primul rând în ancorarea priorităților naționale în agenda Uniunii Europene. Acest demers nu este unilateral—nu înseamnă impunerea priorităților noastre, ci multilateral—negocierea obiectivelor noastre în raport cu cele ale celorlalte state membre pentru armonizarea agendei europene. La ora actuală, în toată Uniunea Europeană se dezbate poziția optimă a puterii: mai aproape de Bruxelles sau mai aproape de capitalele statelor membre? Susținerea celorlalte state membre pe liniile de interes național pentru România (ex: politica de coeziune, politica agricolă comună) este cu atât mai importantă în contextul acesta de redefinire a balanței de putere. Summit-ul de la Sibiu, din luna mai 2019, este o oportunitate importantă de rafinare și formulare a Agendei Strategice pentru ciclul instituțional viitor, iar România în calitate de gazdă poate juca un rol important la nivel informal.
În al doilea rând, succesul mandatului României la Președinția Consiliului UE poate fi definit ca obținerea unor rezoluții pentru cât mai multe puncte de pe agenda Consiliului. Acest demers va fi susținut puternic de Comisia Europeană al cărei mandat se află pe final și este în interesul său să asigure consensul în cadrul Consiliului UE pentru elementele principale pe care Comisia Juncker și le-a asumat. Președintele Comisiei Europene, Jean Paul Juncker reafirma în cadrul discursului său din luna octombrie a anului trecut, principalele priorități ale CE: o piață̆ unică digitală mai inovatoare, o uniune economică și monetarămai aprofundată, o uniune bancară, o uniune a piețelor de capital, o piață̆ unică mai echitabilă, o uniune energetică cu o politică prospectivăîn domeniul climei, o agendă cuprinzătoare în materie de migrație, o uniune a securității și o dimensiunea socială a Europei orientată către viitor. În toate aceste domenii, România poate conta pe susținerea activă a Comisiei Europene în asigurarea consensului și adoptarea unor rezoluții în Consiliul UE. Prioritare pentru România sunt în mod special elementele referitoare la piața digitală unică, la uniunea energetică și la dimensiunea socială.
Nu în ultimul rând, România trebuie să țină cont de contextul european și național în eforturile sale din cadrul Consiliului UE. Ca un zgomot de fond, acest context poate afecta în mare măsură desfășurarea negocierilor. Dacă asurzitoare par a fi în acest moment elemente precum Brexit și alegerile europarlamentare, lista elementelor de context ce pot îndigui lucrurile este mult mai lungă.
În ceea ce privește contextul UE, principalele provocări structurale vin dinspre diviziunile persistente de ordin social, economic și regional. Nu numai că politica de coeziune și ansamblul politicilor europene nu au reușit să elimine disparitățile istorice dintre statele vechi și cele noi, dar noi linii de diviziune apar la nivel subnațional. Dincolo de provocările interne, UE se regăsește în momentul de față în fața unei sume de provocări externe cărora nu le poate face față decât în bloc comun: migrația, tensiunile geopolitice din est, instabilitate economică la nivel global și deșirarea ordinii multilaterale mondiale. La nivel politic, asistăm la lupte dure la nivelul statelor membre cu formațiuni politice noi, de cele mai multe ori extremiste. Pe fondul unei deteriorări a calității reprezentării (quality of democracy) și calității guvernării (quality of governance) se va genera o configurație mult mai diversă la nivel național și european în ceea ce privește forțele politice. Asigurarea consensului va fi mult mai dificilă. În final, UE trebuie să își asigure resorturile de competitivitate în contextul schimbărilor tehnologice actuale, al revoluției industriale 4.0, pentru a rămâne o forță relevantă din punct de vedere economic în plan global.
În ceea ce privește contextul României, principalele provocări pot fi asociate problemelor de dezvoltare și celor de ordin politic. Din perspectiva dezvoltării, România încă are lacune semnificative în ceea ce privește: infrastructura, sistemul de sănătate, abandonul școlar sau migrația populației active. Pentru o parte dintre aceste probleme, Uniunea Europeană poate oferi anumite soluții prin programe europene (ex: TEN-T) și resurse bugetare din fonduri europene. Totuși, fără formularea unor priorități de politici publice clare și consecvente la nivel național, nici o problemă de dezvoltare la nivelul statelor membre nu poate fi rezolvată de la Bruxelles. La nivel politic, instabilitatea guvernamentală din ultimii ani, precum atmosfera conflictuală generalizată au eclipsat dezbaterea asupra problemele reale ale României. Dincolo de ineficiență instituțională în plan intern, instabilitatea și conflictul politic au adus și probleme de reputație și credibilitate în plan extern.
Carta Albă Prioritățile României și Președinția Consiliului Uniunii Europene inventariază de asemenea principalele obiective la nivel sectorial pe care România le poate urmări în perioada următoare (în timpul și după Președinția Consiliului UE). Inventarul ne aparține ca format, dar se bazează pe documentele oficiale și declarațiile publice ale demnitarilor români și europeni. Aceste obiective sunt structurate pe Formațiunile Consiliului UE:

FORMAȚIUNE CONSILIU UE	POSIBILE TEME DE INTERES PENTRU ROMÂNIA
Agrifish (Agricultură și pescuit)	Dezvoltarea competitivității sectorului agricol Încurajarea următoarelor generații de fermieri Reducerea birocrației în cadrul politica agricolă comună (PAC) Menținerea nivelului actual de alocări pentru PAC în cadrul CFM 2021-20217
COMPET (Competitivitate)	Piața Unică Digitală Susținerea inovării și a internaționalizării la nivelul IMM-urilor Finanțare pentru CDI precum Copernicus, Galileo, ELI Interconectarea Consiliilor naționale de Competitivitate și Productivitate și dezvoltarea unei Strategii de Competitivitate Europeană 2020-2027 Noi acorduri comerciale (Mercosur, India, Australia, Noua Zeelandă)
ECOFIN (Afaceri economice și financiare)	CFM 2021-2027 Adâncirea Pieței Unice Investiții strategice europene Întărirea monedei Euro și asistarea tranziției viitorilor membri ai Zonei Euro
ENVI (Mediu)	Alinierea PAC cu noile ținte de biodiversitate Decarbonizare
EPSCO (Ocuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatori)	O nouă viziune pentru tratamentul cancerului Reglementarea proprietății intelectuale la nivel european Înființarea unei Autorități Europene a Muncii Avansarea soluțiilor de tip eHealth Eliminarea hepatitei și contracararea tuberculozei Access egal la standarde de îngrijire pentru toți cetățenii europeni Egalitatea de gen Sănătatea maternală Protejarea muncitorilor în contextul Revoluției Industriale 4.0. Promovarea sănătății mentale Recunoașterea calificărilor profesionale Directiva orizontală anti-discriminare Combaterea excluziunii sociale Protejarea muncitor în contextul mobilității muncii în interiorul pieței unice
EYCS (Educație, tineret, cultură și sport)	Acces egal al grupurilor vulnerabile Educație pe tot parcursul vieții Inițiativa pentru competitivitate a tinerilor Platforma de Interacțiune Tripartită Corpul European de Solidaritate
FAC (Afaceri externe)	Politica de vecinătate Fondul de investiții externe
GAC (Afaceri generale)	CFM 2021-2027 Brexit
JHA (Justiție și afaceri interne)	Accesul transfrontalier al e-informațiilor Gestiunea Frontierelor Externe Agenda pentru Migrație și Azil Lupta împotriva terorismului Extinderea competențelor Biroului Procurorului European (EPPO)
TTE (Transport, telecomunicații și energie)	Dezvoltarea proiectelor de infrastructură și transport TEN-T Infrastructura de transport cu utilizare duală civilă și militară Piața Digitală Unică Securitate cibernetică E-guvernare Uniunea Energetică Decarbonizare Diversificare energetică și interconectare Creșterea eficienței energetice Promovarea digitalizării în sectorul energetic Reducerea sărăciei energetice și protejarea consumatorilor vulnerabili Surse regenerabile de energie

Sursă: Volintiru & Popescu (2018)

Ce poate face România după iulie 2019?
Un demers bine planificat este pe jumătate realizat. Președinția Consiliului Uniunii Europene ne dă ocazia să ne inventariem prioritățile sectoriale, fezabilitatea realizării acestora și ce instrumente avem și ne mai sunt necesare pentru a le implementa. Dincolo de resurse bugetare, proiectele de investiții și procesul de reglementarea coerentă necesită un efort de planificare pe care suntem astfel forțați să îl facem cât mai riguros.
Exercițiul de sistematizare a priorităților sectoriale ale României (în contextul european actual) este esențial pentru desfășurarea cu succes a negocierilor pentru viitor Cadru Financiar Multianual (CFM 2020-2027) și nu numai. O programare coerentă a CFM 2020-2027 nu este importantă numai pentru atragerea banilor europeni, ci pentru întreg setul de priorități investiționale și de proiecte pe care ministere, agenții, administrații publice locale, asociații și agenți economici le vor desfășura pe parcursul următorilor ani. Ecosistemul de politici publice în ansamblul lui poate fi influențat de acest inventar de priorități deoarece necesitățile și beneficiarii sunt aceeași, indiferent că discutăm de fonduri europene, bugetul național sau resurse private.

Principalele „câștiguri” pe care le poate folosi România după iulie 2019:
– Ancorarea priorităților naționale în ansamblul priorităților strategice europene – proiecte cu valoare adăugată europeană.
– Formularea reformelor de integrare profundă ce pot plasa în viitor România în nucleul dur al statelor membre (ex: Spațiul Schengen, Zona Euro).
– Asocierea cu alte state membre pentru deciziile viitoare în ceea ce privește politici de interes majorpentru România (ex: Politica de coeziune, Politica agricolă comună).
– Participarea la procesul de formulare a priorităților strategice la nivel european pentru viitorii ani (ex: Agenda Strategică 2019).

Pentru mai multe informații:
Volintiru, Clara & Popescu, Maria-Floriana. (2018). Romanian Priorities and the Presidency of the Council of the EU.https://www.researchgate.net/publication/329643619_White-Paper-RoPres2019.

1. Agricultură și pescuit (Agrifish), Competitivitate (COMPET), Afaceri economice și financiare (ECOFIN), Mediu (ENVI), Ocuparea forței demuncă, politică socială, sănătate și consumatori (EPSCO), Educație, tineret, cultură și sport (EYCS), Afaceri externe (FAC), Afaceri generale (GAC), Justiție și afaceri interne (JHA) și Transporturi, telecomunicații și energie (TTE).
2. (1) O Uniune pentru locuri de muncă, creștere și competitivitate, (2) O Uniune care împuternicește și protejează toți cetățenii săi, (3) Uniunea Energetică și politica de mediu progresistă, (4) O Uniune a libertății, securității și justiției și (4) Uniunea ca actor global puternic.

Materialul poate fi accesat si aici: Romanian Priorities and the Presidency of the Council of the EU.