Noul Cadru Financiar Multianual va fi o provocare pentru România mai ales că decalajele de dezvoltare nu au fost recuperate încă.
Dincolo de capacitatea relativ scăzută de absorbție a fondurilor europene de până acum, noul ciclu financiar multianual european aduce o serie de schimbări de paradigmă ce vor testa maturitatea instituțiilor din România, precum și flexibilitatea factorilor de decizie.
Cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea Institutului European din România (IER), autorii au prezentat o parte din elementele principale ale studiului Cadrul Financiar Multianual post-2020: Riscuri și Oportunități pentru România.
Context european actual este unul dificil. Cadrul financiar Multianual (CFM) 2020-2027 face parte dintr-o dezbatere mai largă cu privire la viitorul proiectului european.Noul proiect european trebuie să dezvolte în primul rând un nou model economic, cele mai stringente elemente de identitate și funcționalitate ale Uniunii fiind legate de dezbateri de ordin economico-financiar (ex: capacitate fiscală pentru măsuri anti-ciclice, bugetul ZE). În al doilea rând, noul proiect european întâmpină provocări egale în zone de politică publică neasumate în mod fundamental anterior:de la apărare și securitate (ex: migrație, apărarea frontierelor) la acțiunea climatică (rol crescut asumat de către CE, dar și de către instituțiile finanțatoare BCE, BEI).
Începând cu Agenda de la Bratislava (2016), Agenda de la Roma (2017) și mai recent Agenda Strategică 2019-2024 lansată la Sibiu anul acesta stabilesc din ce în ce mai clar un set nou de priorități:inovație și competitivitate, schimbări climatice, securitate. Această reorientare strategică nu înseamnă însă că problemele asimetriilor de dezvoltare au fost rezolvate!
Politica de coeziune și politica agricolă comună rămân esențiale pentru statele cu teritoriu mai mare și sector agricol dezvoltat din Europa Centrală și de Est (CEE), precum România, dar și Polonia, Ungaria și Bulgaria. La 30 de ani de la intrarea pe traiectoria Europeană, statele din Europa Centrală și de Est (CEE) continuă să cuprindă numeroase regiuni al căror produs intern brut (PIB) este mai mic de jumătatea PIB-ului mediu din UE: 4 din 6 regiuni ale Bulgariei, 4 din 8 regiuni ale Ungariei, 5 din 17 regiuni ale Poloniei și 4 din 8 regiuni ale României. Acest tip de zone sărace nu există în nici una din țările Europei de vest. Astfel încât, alocările pentru politica de coeziune trebuie să fie în continuare substanțiale în aceste state.
Armonizarea politicilor tradiționale (agricultură și coeziune) cu noile provocări ale UE fac ca procesul de adoptare să fie relativ întârziat. Pe timpul președinției Consiliului Uniunii Europene, România a încercat avansarea negocierilor pe tema cadrului financiar multianual, dar progresul este lent, mai ales ținând cont de schimbările în forurile decizionale ale UE.
Principalele caracteristici ale CFM 2020-2027, după cum se prezintă el înaintea Consiliului European de pe 12-13 decembrie sunt:
- Flexibilitate. Alocările pentru politicile tradiționale cuprinse în tratatele fondatoare (Coeziune și Agricultură) înregistrează un minim istoric de aproximativ 30% din bugetul UE, astfel încât pentru a asigura impactul acestora în continuare se propune flexibilizarea alocărilor în interiorul programelor și între programe. Astfel, se intenționează facilitatea realocărilor pe parcursul cadrului de finanțare către acele programe care performează mai bine la nivelul fiecărui stat membru. Această viziune poate crea un grad de absorbție mai mare, dar va genera și concurență mai acerbă la nivelul instituțiilor publice pentru asigurarea finanțării.
- Eficiență. Ca urmare a Brexit-ului, bugetul estimat pentru 2020-2027 va fi mai mic decât până acum, indiferent de procentul de contribuție agreat în final. Date fiind noile provocări cu care se confruntă UE, înseamnă practic că bugetul UE dorește să facă mai mult cu mai puțin. Astfel încât, eficientizarea cheltuitelor devine esențială. Acest lucru poate fi realizat în viziunea UE prinsinergii, coerență și prioritizare. Cooperarea intersectorială și inter-instituțională este clar urmărită în actuala propunere de CFM 2020-2027.
- Valoare adăugată europeană. Noul CFM 2020-2027 menționează în mod clar obiectivul de a finanța acele proiecte care asigură valoarea adăugată la nivel european, precum promovarea inovării, investiții strategice, piața unică, competitivitate, IMM-uri etc. Multe dintre proiectele de dezvoltare la nivel național nu vor putea trece testul valorii adăugate europene, astfel încât o mai mare parte din investițiile menite să asigure convergența sau reducerea decalajelor vor trebui finanțate din bugetele naționale.
Ce înseamnă toate acestea pentru România?
În primul rând, va trebui să existe o schimbare în gestiunea fondurilor europene. Caracterul inter-sectorial, inter-instituțional și internațional al CFM 2020-2027 impune schimbări în organizarea structurilor de management instituțional. Pentru a depăși rivalitățile dintre ministere și autorități publice, o structură cadru ar trebui dezvoltată la nivelul SGG sau Ministerului Fondurilor Europene.
În al doilea rând, din perspectiva finanțelor naționale, va trebui asigurată co-finanțărea la nivelul administrațiilor publice locale și a instituțiilor cu capacitate bugetară mai redusă, dat fiind că nivelul co-finanțărilor va crește.
În al treilea rând, trebuie asigurată procedura de adresare promptă și sistematică a recomandărilor specifice de țară (CSR) dat fiind gradul de condiționalitate pe care acestea îl vor avea asupra alocărilor europene. Din nou, o structură unică de monitorizare și sancționare poate fi cea mai bună soluție.
În al patrulea rând, este absolut necesară prioritizarea clară a proiectelor de investiții vizate.
În al cincilea rând, este necesară o bancă națională de dezvoltare pentru a asigura fluxul finanțărilor BEI pentru investiții, România fiind singurul stat membru fără o astfel de structură instituțională.
În final, este în continuare necesară dezvoltarea capacității instituționale: familiarizarea funcționarilor publici cu toate instrumentele disponibile în noul CFM 2020-2027, asigurarea unor contacte personale cu omologii din alte instituții pentru colaborări și schimb de bune practici, sincronizarea implementării proiectelor etc.
Care sunt prioritățile României?
Desigur, România poate beneficia de finanțările pentru digitalizare și noi tehnologii, IMM-uri, inovație, schimbări climatice, și securitate dar toate acestea vor impune noi paradigme de dezvoltare ce trebuie traduse în practica instituțională. Documentele programatice sunt importante în acest sens, pentru că pe baza lor se va semna Acordul de Parteneriat și se vor fundamenta programele operaționale în perioada de finanțare 2020-2027. Strategii integrate vor fi cheia în acest sens (ex: Planul național integrat în domeniul energiei și schimbărilor climatice (PNIESC). Dezvoltarea acestor strategii inter-sectoriale va fi primul test al capacității de conlucrare a instituțiilor publice din România.
În ceea ce privește alocările tradiționale pe coeziune și agricultură, există de asemenea o serie de provocări specifice pentru România. Finanțările pentru coeziune trebuie să răspundă aspectelor de dezvoltare sustenabilă și valoare adăugată europeană, în timp ce politica agricolă comună va impune plafonări ale plăților directe, în special către fermele mari și dezvoltarea în contrapartidă a aspectelor legate de mediu, tinerii fermieri și cercetare, dezvoltare, inovare (CDI).
În plus, dezideratul României de a intra în Zona Euro trebuie susținut prin fonduri dedicate în acest sens din bugetul UE. Problema reformelor instituționale, a echilibrului macroeconomic, dar și susținerea convergenței sunt aspecte cheie ale procesului de tranziție către moneda unică.
În final, deși bugetul Uniunii Europene este mult mai scăzut decât bugetele naționale ale statelor membre, el este principalul instrument de armonizare a politicilor naționale într-un cadru comun european. Astfel încât, alocările pe diverse programe trebuie citite dincolo de valoarea lor monetară, ci în cheia strategică a priorităților UE pentru următorii ani. Aceste priorități vor fi urmărite nu doar prin fonduri europene, ci și prin reglementări și demersuri politice de afaceri europene menite să asigure progresul vizat pe acele capitole. Este esențial pentru România ca prioritățile sale naționale de dezvoltare (ex: integrare aprofundată economică, convergență, modernizare) și securitate să fie cuprinse în planul de acțiune ce se reflectă prin cadrul financiar multianual (CFM 2020-2027).
Studiul pe larg:
Dăianu, D., Mihailovici, G., Fugaru, A. &Volintiru, C. (2019). CadrulFinanciarMultianual post-2020: riscurișioportunitățipentruRomânia. Studii de StrategieșiPolitici (SPOS), Institutul European din România.