Despre pandemii se vorbeste de multi ani ca un pericol major, ce poate se poate concretiza in pierderi devastatoare de vieti omenesti, cu un impact sever asupra infrastructurii ce tine o societate moderna. In tarile civilizate si cu forta economica exista centre nationale de prevenire si combatere a unor molime, sunt programe educationale in acest scop. Si industria cinmenatografica, in SUA de pilda, inceaerca sa modeleze conduita cetatenilor in momente foarte dificile, cand panica se poate instala. Organizatia Mondiala a Sanattii (WHO) are o misiune cheie in mobilizarea de eforturi pe plan international in situatii de urgenta. Asa cum au existat in ultimul deceniu si acum, cand lumea este amenintata de virusul Ebola. WHO a si declarat ca raspandirea acestui virus este rapida si ca este nevoie de mijloace suplimentare de combatere. O epidemie cu diseminare puternica pune la mare incercare capacitatea de riposta a guvernelor si comunitatilor; pot fi implicatii bugetare considerabile, la nivel public si privat. Un impact mare poate echivala cu o vulnerabilizare sistemica, priveste deci securitatea nationala.
Ebola ca si alte virusuri cu grad de periculozitate inalta ridica si o alta chestiune privind securitatea nationala. Ce faci daca virusul este purtat persoane dispuse la auto-sacrificare pentru a lovi comunitati, tari, vazute ca vrajmase. Vedem ca autoritatile americane au in vedere efectuarea de controale la imbarcarea in avioane. Nu este simplu de realizat asemenea actiuni. Pericolul ca teroristi sa poarte virusul ucigas reclama filtre la toate frotierele, aeriene, terestre si maritime, cat mai etanse, sigure. Este posibil?. Probabil da, dar costurile nu sunt neglijabile. Ar interveni criterii pe baza carora sa fie diferentiate persoanele ce calatoresc: unele care pot trece fara dificultate, altele ce intra automat intr-n screening. Oricum, este nevoie de o logistica bine pusa la punct.
In anii din urma se vorbeste tot mai intens de atacuri cibernetice, de razboi informatic (cyberware). Daca grupari teroriste, capata forta materiala si financiara pentru a face uz de arme biologice, lucrurile devin teribil de complicate pentru asigurarea protectiei cetatenilor. Dincolo de o logistica adecvata, se impune o informare si educare a populatiei (este necesara colaborarea ei). Leon Panetta, fost secretar al apararii al SUA, sugera ca lupta impotriva gruparilor jidahiste radicale ar putea dura decenii. Posibilitatea utilizarii armelor biologice de catre grupari teroristr influenteaza logica de concepere a dispozitivelor de asigurare a securitatii nationale (a cetatenilor). De notat ca fortele statelor de a riposta la asemenea pericole sunt diferite depinzand de capacitatea tehnologica, forta economica si capacitatea manageriala (organizationala).
In UE exista un coordonator pentru lupta impotriva terorismului, Gilles de Kerchove. El nu are cum sa nu aiba atributii si in ce priveste terorismul cu arme non-conventionale, inclusiv biologice; el trebuie sa colaboreze cu comisarul pe probleme de sanatate. Poate este nevoie de un task-force special al Comisiei Europene in acest domeniu. In cadrul NATO, ambasadorul Sorin Ducaru este adjunctul Secretarului General in atentia caruia sunt pericole non-conventionale. Si Banca Mondiala are un cuvant de spus mai ales ca presedintele sau, Jim Yong Kim, este doctor si un reputat expert in probleme de sisteme de sanatate. WHO este evident implicata in efortul international. In Romania, dincolo de ce decurge din apartenenta la NATO si UE, institutii specializate (SRI, Ministerul Sanatatii, Ministerul Apararii, etc) au de lucrat serios pentru a reduce din riscurile pe care le creeaza Ebola, alte virusuri care pot fi utilizate de grupari teroriste.
In Consiliul European vor fi probabil discutate pericolele izvorate din actiunile unor grupari teroriste, conflictul din Siria si Irak ca si riscurile ce decurg din raspandirea involuntara si posibil voita a Ebolei. Fiindca aceste situatii afecteaza securitatea nationala a statelor din UE nu mai putin decat dependenta excesiva de surse externe de aprovizionare cu energie, sau slabiciune economica prelungita. Romania are tot interesul ca eforturi acasa sa fie conjugate cu masuri ferme pe plan international.
Daniel Daianu
Presedinte ISEE