(interviul Prof. Dr. Daniel Daianu pentru Piata Financiara, 27 iulie 2020)
1. România a trecut, în opinia Băncii Mondiale, în categoria statelor cu venituri mari: să înţelegem din aceasta că după 30 de capitalism de tranziţie în sfârşit economia noastră a devenit ceea ce ne-am dori cu toţii să fie?
R: Gandurile imi sunt absorbitede pandemie, de aceasta nenorocire. Sa fiu sincer, nu am acordat atentie stirii venite de la Banca Mondiala. Ca am avut catching up in ultimele decenii se poate masura pe cifre; se vede si din dinamica PIB/loc. Aici se poate vorbi si de factorul reprezentat de Uniunea Europeana. As mentiona in acest sens ca Paul Rosenstein Rodan vorbea acum mai bine de trei veacuri de nevoia unui Big Push pentru ca estul Europei, mai precis sud Estul, sa iasa din starea de inapoiere economica. Dar a contat cel mai mult iesirea din sistemul de comanda, a contat libertatea.
Insa indicatorii agregati ascund aspecte ce ne pun intr-o lumina nefavorabila. Astfel, Romania era in 2019 la cca 2/3 din media UE la paritatea puterii de cumparare, fata de cca 1/5 acum doua decenii, in timp cemare partedin populatia tarii nu beneficia debunurielementare ale societatii moderne, precum canalizare si racordare la gaz, apa curenta –mai ales in mediu rural. Discrepantele intre regiunile Tarii sunt foarte mari, am suferit un exod de capital uman (consemnat si in analize ale institutiilor financiare internationale), nu stam bine cu digitalizarea, sunt multepersoaneanalfabete functional, se aloca putine resurse educatiei si sanatatii publice, avem venituri fiscale/bugetare de tara de lumea a treia –faptul ca Irlanda are venituri fiscale mai mici decat Romania este slaba consolare avand in vedere ca ea a vrut sa fie paradis fiscal in UE.
Romania este cu multe culori si nuante, ca un mozaic. Are o economie periferica in UE si inca multe de realizat pentru a implini sperantele cetatenilor sai, pentru a depasi capcana venitului mediu (middle income trap). Iar acum trebuie sa luptam contra acestei pandemii, intr-o lume tot mai periculoasa chiar daca suntem in NATO si UE.
2. Analizând acesti 30 de ani, care ar fi cele mai importante lucruri pozitive de remarcat şi care ar fi cele mai mari greşeli făcute de diferitele administraţii ale ţării în aceşti ani?
R: Cereti raspunsuri la intrebari „mari”, care reclama analiza nu expediata. Voi cauta totusi sa dau cateva raspunsuri.
Mari demersuriistorice reusite sunt intrarea in UE si in NATO, ambele teluri sustinute de intreaga clasa politica, cu masivsprijindin partea cetatenilor. Sa ne imaginam cum ar fi fost Romania in afara celor doua Cluburi. Nu numai intr-o zona gri, de mare insecuritate, dar, sa nu avem dubii, sub performanta economica de acum. Poate nici nu ar mai fi fost Romania intreaga. Avem o democratie care, in pofida slabiciunilor de ordin institutional, este de tip liberal in sens profund, fiindca ceea ce numim control reciproc institutionalizat (checks and balances) functioneaza totusi, exista o distributie a puterii politice si economice. Economia se bizuie pe mecanisme de piata obligata fiind si de regulile Pietei Unice din UE. Ca viata politica are umbre nu altereaza natura politica a sistemului.
Privind minusuri, nu le-as numi automat greseli. Este usor sa judeci post-factum. Au existat dileme mari si compromisuri drepttrade-off-uri inevitabile. De pilda, s-a vazutca este necesara constructie institutionala de fond, care nu poate fi realizata peste noapte; este ceea ce au notat Banca Mondiala, OCDE, BERD, etc la finele primului deceniu al tranzitiei. Este ceea ce intelegem si de la Karl Polanyi,Douglas North, Mancur Olson Jr,Ken Jowitt, Ivan Szelenyi (ultimul cu faimoasa formulare „capitalism fara capitalisti”), etc. Mai aproape de zilele noastre, Daron Acemoglu si James Robinson amintesc in mod constant rolul institutiilor pentru performanta economica.
Puteam avea institutii mai bune in primii ani ai tranzitiei? Da, dar nu exista o bagheta magica, iar memoria colectiva la noi nu era precum in Ungaria si Polonia, tari care aveau o istorie de reforme partiale inainte de 1989. Ce se putea face sigur mai bine este consecventa in anumite masuri, primenirea administratie publice cu oameni mai bine scoliti, evitarea unor greseli, a gropilor care se vedeau…
Un exemplu concret: in Romania, s-a liberalizat comertul exterior imediat dupa 1989 privatizandu-se active publice si s-a facut cum s-a facut…Un alt exemplu: am suferit de ceea ce eu am numit „’incordare structurala” mare din cauza sistemului foarte rigid al economiei practicat pana la caderea lui Ceausescu. Adica, la noile preturi relative, realocarea resurselor nu avea cum sa se faca foarte repede. Astfel putem intelege dimensiunea arieratelor si inflatia inalta ani buni. Intr-o analiza pe care am scris-o la FMI, in 1994, am explicat arieratele ca pseudo-moneda,care a luat locul banilor efectivi in formula extinsa a masei monetare, desi banca centrala a incercat sa controleze baza monetara.
O eroare a fost modul de gestionare a multor intreprinderi publice, de stat. Management-ul a fost defectuos si s-au irosit resurse. Sa ne gandim la Sidex, la Petrom, parazitate de tot felul de firme. Eu cred ca intreprinderi de stat in domenii strategice au un rolde jucat. Dar trebuie sa fie bine administrate.Vedem ce au facut cehii cu CEZ, care este o companie devenita forta regionala, cu operatiuni si in Romania. Si Polonia are companii strategice puternice, cu alonja regionala.
S-a subestimat nevoia de a finanta bine educatia si sanatatea publica. Tot cum s-a cazut in eroarea de a considera nivelul foarte josal veniturilor fiscale/bugetare in Romania ca fiind un dat structural, imutabil. Nu numai o greseala de politica publica, dar si incorect ca gandire economica. Unde s-a vrut (ex: Bulgaria, Polonia, Georgia), au fost crescute veniturile bugetului public, pentru a finanta bunuri publice de baza, care sustin chiar economia privata. La noi au existat interese statornicite, ce s-au opus cresterii veniturilor fiscale (bugetare). Reactia contra unei taxe de solidaritate pentru a ajuta finantarea bugetul public in vremuri de pandemie a fost elocventa pentru mine. Aici vedem si care este gradul de empatie, solidaritate in societatea noastra. Numai prin gesturi individuale si resurse europene nu poti face fata la socuri adverse mari. Trebuie sa te ajuti ca societatesingura mai intai de toate.
O eroare este neglijarea sistemului de irigatii; vedem ce probleme cauzeaza anii de seceta. Sistemul de irigatii cere implicarea statului; cei care argumenteaza ca astfel s-ar incalca principii ale economiei de piata vorbesc aiurea…Dupa aceasta logica Statul nu ar fi trebuit sa intervina nici in lupta cu pandemia. Un sistem de irigatii, care presupune valorificarea bazinului hidrografic, este de pus in legatura cu amenajarea teritoriului, unde avem un alt minus. Este de mentionat aici jaful din paduri, o alta mare neglijentain politica publica, ca sa nu o calific altfel.
O situatie regretabila, un esec, este ca avand teren agricol bun si conditii pedoclimatice favorabile, Romania are o balanta comerciala cu produse agroalimentare puternic deficitara;este necesara o politica agricola desteapta.
In fine, lipsa unei retele de autostrazi si cai ferate moderne, la trei decenii dupa 1989, vorbeste despre esecul unei componente majore a politicilor publice.
Exodul de oameni, de capital uman, era de nestopat avand in vederea deschiderea granitelor, mari diferente de salarii si conditii de viata, libertatea de a decide privind locul de munca, viata fiecaruia/fiecareia si a familiei. Nu numai din Romania s-a plecat insa –miscarea are loc de la Est la Vest. Dar amploarea ar fi pututsa fie mai mica. Trebuie spus ca Piata Unica a favorizat emigratia intrucat mobilitatea factorului munca face parte din logica functionarii UE.
3. Am trecut cu greu peste criza din 2008-2009, iar astăzi traversăm o nouă perioadă grea. Criza pandemică: parafrazând, putem spune că *de data asta e altfel*? Cum poate fi manageriată cu succes o astfel de criză care nu e de sorginte financiară?
R: Vad ca reluati in intrebare titlul unui text al meu scris si publicat in 22 martie,cand faceam referire la cartea lui Ken Rogoff si Carmen Reinhart. In acel text am incercat sa arat de ce „acum este totusi altfel” prin ceea ce am numit „efectul lacat” (efectul shutdown) ca inchidere deliberata a economiilor pentru a controla pandemia. Aratam ca ce se intampla este, intr-un fel, analog cu regimul unei economii de razboi (Krigswirtschaft), cand se mobilizeaza resurse pentru alupta contra unui inamic. Dar in timp ce intr-un razboi conventional miscarea resurselor, fie mult stanjenita, continua, acum efectul inchiderii si al fricii poate fi teribil.
Exista o alegere fundamentalade facut in gestionarea crizei epidemice si economice, care are si un cost psihogic. Nu poti combate virusul fara a avea resurse la dispozitie –nu numai rezerve, stocuri de materiale si echipament, mai ales daca ai de-a face cu o lupta de uzura. Si vedem avertismente, inclusiv de la OMS,carespun ca si in 2021 vom avea de luptat, ca este posibil sa avem, in viitor „reinchideri partiale”, in functie de dinamicapandemiei, a focarelor. De asemenea, nu poti face abstractie de numarul de victime, de posibilitatea ca sisteme medicale sa fie coplesite, ca exista si un cost psihologic al unui numar mare de decese. Tot cum exista insa un cost psihologic al inchiderii economiei, societatii. Judecatile sunt invaluite de incertitudini foarte mari si de un amestec de date obiective, fapte si evaluari subiective.
Pentru societate se poate vorbi de costuri de capital uman si fizic ce pot fi foarte maridaca se depasesc praguri critice –daca ai un numar foarte mare de decese, sau daca economia sufera un colaps. In ambele situatii, de depasire a unor praguri de suportabilitate/toleranta, se poate ajunge la o prabusire (breakdown) sociala, economica si psihologica –la anomii in lant.
Intr-un alt text al meu („Repornirea economiilor”, 19 mai) am facut o analogie cu “indicatorul nefericirii”(misery index) al lui Arthur Okun, care aduce laolalta rata somajului cu rata inflatiei. M-am gandit la o functie ce combina costul in termeni de capital uman al epidemiei cu costul economic al inchiderii economice. Am sugerat un exercitiu folosind tot indicatorul lui Okun. Daca acest indicator este (m) = (u + i), unde (u) este rata somajului si (i) este rata inflatiei, conteaza ce pret relativ se pune pe cele doua variabile. Unii pot considera ca este bine ca inflatia sa fie cat mai mica, indiferent de circumstante.Altii pot considera ca nu se poate tolera somaj foarte mare, ce ar distruge tesutul social. Adica se poate imagina ceva de genul min (m) = ( xu + yi), unde (x +y= 0), ce ar ar arata ca, cu cat este mai mic coeficientul (x) cu atat este mai preferabil un nivel scazut al inflatiei. Si invers, un (x) mai mare (dar sub 1) ar pune pret mai mare pe un nivel scazut al somajului. In fond, si curba Philips, in pofida aplatizarii din ultimiiani are in vedere un trade-off intre somaj si inflatie.
Tot astfel se poate judeca costul pandemiei, cand vrei sa limitezi daunele: min C (Cs, Ce) = ( x(Cs) + yCe), unde Cs este costul de capital uman provocat de epidemie, Ce ar fi costul economic al inchiderii, iar (x+y=0). Cei care pun mare pret pe costul economic propriuzis al epidemiei/pandemiei, confera o valoare scazuta, mai aproape de (0), lui (x); cei care contesta relevanta epidemiei si a necesitatii unui lockdown ar asocia lui (Ce) un coeficient (y) egal cu 1 si 0 lui (x). Si invers, cei care pun pret mai mare pe victime umane ale pandemiei ar atribui coeficientului (x) o cifra mai apropiata de 1. Sunt de mentionat din nou cele doua praguri critice: pragul cand sistemul medical ar fi debordat de epidemie; si pragul de breakdown al unei inchideri prelungite a economiei — adica Cs depinde de Ce si invers. Cele doua variabile nu sunt deci independente intre ele.
Schema prezentata mai sus este o simplificare a ceea ce este marele trade-off in situatia de acum, cand trebuie sa fie urmarite doua deziderate ce pot, in anumite conditii, intra in conflict. O incercare de optimizare mai mult sau mai putin explicita se face, sub constrangeri foarte mari — de resurse si cunoastere si cand planeaza multe incertitudini.
Ce lipseste insa in formalizarea simplificata de mai sus este reactia oamenilor, conduita lor. Fiindca daca nu se respecta norme de distantare fizica/sociala, de protectie (purtare a mastilor, igiena) lucrurile pot scapa de sub control.
Criza va mai dura, chiar daca avem o revenire a economiiilor. Nu stim cum va evolua pandemia si cat de ample si adanci vor fi efecteleasupra economiilor; chiar daca avem o „iesire din groapa” acum (trimestrul 3), sunt sectoare puternic lovite, vor fi rani de durata.
Ranile se vor vedea intr-o reducere a PIB-ului potential peste tot in lume.Este afectata educatia, oricat am lauda virtutile online-ului si acest fapt loveste in PIB-ul potential. Problematica sociala va deveni acuta intrucatmulti oameni isi pierd slujbele, sau vor avea veniturile serios amputate.Noile tehnologii, care inlocuiesc nu putine persoane, complica situatia sociala.De remarcat ca in UE, comparativ cu SUA, sistemele de asigurari sociale sunt mai dezvoltate.
Aceasta criza este ca un punct de inflexiune prin implicatii; este un soc multiplu, cu schimbare de functionare a societatii in nu putine privinte, a vietii omului. Si cred ca nu este ceva temporar.Omenirea este sub asediu!
4. Din punct de vedere atât al analistului cât şi al preşedintelui Consiliului Fiscal, cum se văd planurile actualului Executiv: cel în ceea ce priveşte bugetul pe anul în curs, respectiv planul de dezvoltare pe termen lung al României?
R. Va voi raspune pornind de la ipoteza ca prioritatea zero este stapanirea pandemiei. Voi face referire la iesirea din faza cea mai critica a crizei si masuri de atenuare a impactului pandemiei.
Peste tot in Europa iesirea din „inchidere” nu este simpla, ca si cum s-ar produce un dezghet instantaneu, cand exista o cale sigura si dreapta. Este esential ca oamenii sa respecte reguli de distantare sociala/fizica o perioada de timp, pana cand se va considera ca s-a castigat acest razboi. Nu va fi simplu de revenit la nivelul anterior pandemiei fiindca:
– lanturi de productie sunt afectate;
– opereaza mari incertitudini, ceea ce diminueaza inclinatia spre investitii productive;
– cererea diminuata exprima si o inclinatie de economisire mai mare, teama;
– se acutizeaza conflicte comerciale si geopolitice; cresc masiv datorii publice si private;
– sunt numeroase pierderi de locuri de munca ce nu vor fi recuperate, ceea ce va complica situatia sociala, etc.
Sa nu subestimam ca pandemia se suprapune pe mostenirea crizei financiare izbucnite in 2008 existand si efectele schimbarilor de clima. Nu aiurea se vorbeste despre nevoia de a regandi modele de dezvoltare, de a face economiile (societatea) mai robuste la socuri adverse.
Oricat ar incerca guverne si banci centrale sa sustina, stimuleze economiile, adesea cantaresc foarte mult conditii externe, mai ales intr-un spatiu economic integrat cum este UE si mai ales pentru state mici si mijlocii ca dimensiune. Daca firmemari anunta disponibilizari masive pe fondul reducerii comenzilor si disfunctiilor in lanturi de productie, este greu de compensat prim masuri acasa.In plus, tarile, economiile, au capacitati diferite de a atenua socul pandemiei, prin resursele pe care le pot pune la bataie. Aceasta se vede si in interiorul UE.
Este vizibila o „ïesire din groapa” in Europa si datele arata aceasta si in cazul Romaniei. Daca epidemia va fi controlata in sezonul rece ce vine, revenirea economica va continua in mod semnificativ in 2021. Dar daca va dura gasirea medicatiei eficace revenirea economiilor va fi anevoioasa.
In redeschiderea economiilor guvernele invata unele de la altele; opereaza si recomandari ale OMS, ale Comisiei Europene, ale agentiei specializate a UE (Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor) . Exista discutii si coordonare de masuri intre guverne prin intermediul mecanismelor UE.
Programele de sustinere a economiei, de combatere a somajului, sunt de pus in relatie cu resursele disponibile, proprii si atrase, bani europeni si imprumutabili. Romaniaa pornit cu mare handicap, cu deficite bugetare (primar si structural) intre cele mai adanci din UE. Criza va duce probabil deficitul bugetar la 8-9% din PIB in acest an, dupa evaluari ale Consiliului Fiscal, avand in vedere declinul economic si nevoia de aloca resurse pentru atenuarea impactuluiepidemiei. Daca am fi avut un deficit sa zicem de sub 2% din PIB in 2019, mai ales ca eram pe traiectorie de crestere economica, am fi avut resurse suplimentare de 20-25 miliarde lei pentru a atenua efectele epidemiei considerand deficitul bugetarmentionat mai sus.
Este de facut distinctie intre 2020 si 2021, cand am putea sa folosim mai multe resurse europene, inclusiv din Planul european de redresare. Pana in 2021 insa, marea problema este finantarea economiei. Romania a reusit sa se finanteze pana acum, iulie 2020, ma refer la finantarea deficitului bugetar si refinantarea datoriei publice.Este de notat ca agentiile de rating au mentinut nota de risc suveran, chiar daca cu perspectiva negativa. Exista credinta ca nu se va face pasul de crestere a punctului de pensie cu 40%, care ar coplesi bugetul public cu cheltuieli permanente.
Nu ne permitem finantarea unor programe de sustinere economica asa cum se face in tari puternice si ale caror banci centrale emit moneda de rezerva, sau in tari (ca Ungaria, Polonia, Cehia) ce aveau dezechilibre bugetare si balante externe ante-pandemie mult mai favorabile si care au economii mai robuste. Banii folositi trebuie sa fie bine tintiti. Statul roman nu poate fi un factotum!
Este esential sa nu crestem cheltuielie permanente ale bugetului avand in vedere resursele sale limitate, ponderea salariilor si asistentei sociale, faptul ca va trebui sa avem o corectie macro in urmatorii ani.Bugetul UE si programul european de redresare ajuta corectia macro fiindca pot sustine cererea si oferta agregate in mod considerabil.
In opinia mea este necesar sa crestem resursele bugetului public pentru a face fata unor evenimente indezirabile in viitor, pentru a creste volumul de bunuri publice de baza.
5. Intrebare: unde intra BNR in acest efort de sustinere a economie?
R:BNR poate exercita functia de imprumutator de ultima instanta (lender of last resort) si chiar pe cea de „market maker”, in anumite conditii. Dar nu poate emite lei pe scara larga, cum fac Fed cu dolari si BCE cu euro. Afirm aceasta intrucat sunt voci care cer ca BNR sa sustina programe ca in SUA si alte tari europene, sa reduca drastic rata de politica, catre zero chiar.Aceasta nu inseamna ca rata de politica monetara de acum, de 1,75%, nu mai poate fi redusa, in functie de conditii.
Cand ai dezechilibre mari, interne si externe, a inunda piata interna cu lichiditati este drumul catre destabilizarea propriei economii. Si una este sa suspenzi temporar reguli fiscale in UE pentru a combate pandemia, si altceva sa incerci sa monetizezi deficite in nestire intrucat intampini constrangeri la finantare pe piete.
O relaxare drasticaa politicii monetare aproape de pragul zero, ar cauza un atac intern pe leu. “Imposibila trinitate”, despre care invata studentii la economie, spune ca nu poți avea concomitent stabilitate a cursului, mișcări libere de capital și politică monetară autonomă. În economiile emergente, de aceea se practică flotarea controlată a cursului și se încearcă descurajarea capitalurilor speculative, inclusiv prin măsuri macroprudențiale. Cu atât mai mult un deficit bugetar mare si in crestere poate fi o lovitură decisiva, mai ales când finanțarea bugetului este foarte dificila. Nu mai vorbesc ca ar ramane pe hartie, fiindca una este ce programezi si altceva ce poti finanta in realitate. Cehia si Polonia, cu care se fac comparatii privind reducerea ratelor de politica monetara ca mijloc de a sustine economia, au o alta situatie privind bugetul public si deficitele externe. Iar Bulgaria nu este un reper avand regim de consiliu monetar.
Bulgaria, de altfel, a cerut sa intre in ERM2 fiindca a avut surplusuri bugetare si de cont curent in ultimii ani. Si Croatia a avut date macroeconomice similare, in pofida unei datorii publice de peste 75% din PIB. Romania, ca singur stat membru UE aflat in procedura de deficit excesiv, cu deficite gemene ante pandemie de peste 4% din PIB, nu avea cum sa solicita intrarea in ERM2.
Macar sa nu ne ingreunam viata cu decizii nesabuite privind bugetul public. Odata trecut socul mare al pandemiei va trebui sa avem o corectie macroeconomica. Si va trebui sa reexaminam sistemul fiscal pentru a recastiga spatiu fiscal, pentru a da robustete bugetului public; va trebui sa largim baza de impozitare, sa marim transparenta, inclusiv prin declararea tuturor veniturilor si averilor, sa combatem ferm evaziunea fiscala.
6. Cum vedeţi reaşezarea economiei României postcriză? Vom putea face acele schimbări mult aşteptate pentru a orienta economia către rentabilitate şi dezvoltare sustenabilă?
R: In UE a fost adoptat Planul de redresare de 750 miliarde euro ca o sansa de a regandi prioritati si mecanisme, de a face Uniunea mai robusta.
Si in Romania este nevoie de regândirea modelului de dezvoltare, care să pună accent pe robustețe, pe rădăcini autohtone mai viguroase în economie; să avem în vedere sanatatea populatiei si securitatea alimentară (ce nu se poate bizui prevalent pe importuri, mai ales când ai acasă un pământ bun), să nu ezităm să aplicăm măsuri de promovare a unor avantaje competitive). Si sa impunem totodata disciplina financiara in economie.
Nu putem lăsa totul în grija Pieței Unice, care nu este un „level playing field”. Avem nevoie de o UE mai solidară, coezivă, dar trebuie să ne bazăm totodată mai mult pe forțe proprii; este o lecție a crizei financiare și a celei de acum.Ca sa parafrazez o deviza din perioada interbelica, „Si prin noi insine”.
Eu sustin ca o banca de dezvoltare si un fond de dezvoltare sunt idei nu de respins. Important este sa fie folosite cum se cuvine. Avem exemplepozitive la vecini. Iar banci promotionale intalnim in numeroase state din UE, inclusiv in Germania si Austria. Sa lasam fundamentalisme de o parte, sa invatam de la altii. Pragmatism nu inseamna a ignora principii si reguli de baza ale economiei de piata, ci a avea mintea deschisa. Este nevoie de un stat smart, inteligent, care sa furnizeze bunuri publice de baza, care sa poate interveni la nevoie, cum este si acum in situatia pandemiei. Sau in problematica schimbarilor de clima. Poti lasa pietele singure sa protejeze oamenii de impactul potentialmente devastator al deteriorarii mediului inconjurator?Ai nevoie de un acord global privind combaterea efectelor schimbarii de clima? Ceea ce se incearca si in UE, la scara Uniunii. Am vazut ce s-a produs ca urmare a regimului „light touch regulation” in industria financiara. Poti lasa concentrari de putere pe piete ce conduc la abuzuri flagrante si extractie de rente necuvenite? Legislatia anit-trust are o menire clara din acest punct de vedere,asa cum o buna economie de piatareclama functionarea statului de drept, combaterea coruptiei, a evaziunii fiscale. Un stat inteligent poate fi la originea unor inventii capitale, asa cum au fost cele care au permis explorari spatiale, internetul, ordinatorul, etc.Nu intamplator in UE se pune problema sustinerii unor campioni care sa concureze cu companii americane si asiatice.
In Romania trebuie sa investim mai mult si aceasta inseamna investitii private si investitii publice. Unii vad in investitii publice numai efect de evictiune. Este o eroare, mai ales in economii deschise care pot atrage capital. Sunt domenii in care privatul nu investeste aproape prin definitie –de exemplu in infrastructura de baza, unde cheltuielile de amortizat sunt pe termen lung si cu mari incertitudini. Si cand s-a implica, privatul cere garantii de stat, care este cam acelasi lucru. In plus, investitii publice pot „crowd in”, incuraja investitii private. Esential este ca Statul sa nu se bage in toate, sa permita intreprinzatorilor sa valorifice idei, proiecte inovatoare, economia sa poate respira.
7. Cum se vor reaşeza economiilor în perioada postcriză: cine şi ce câştigă, cine şi ce pierde? Vedeţi modificări în ceea ce priveşte polii de putere la nivel global?
R: Lumea era in multipolarizare de mai mult timp, de cand China se profila ca rival strategic si economic al SUA. UE, daca nu va avea mai multa coeziune, daca nu isi va adanci integrarea, nu va putea concura cu SUA si China in deceniile ce vin. Nici moneda comuna nu va putea fi rival autentic pentru dolarul american daca zona euro nu isi va adanci integrarea, daca nu vor exista aranjamente si instrumente adecvatepentru amortizarea socurilor asimetrice; ma refer la schema colectiva de garantare a depozitelor, un fond de rezolutie mult mai robust, un activ sigur (safe asset) colectiv, instrumente de stabilizare macro la nivelul zonei, etc.Planul european de redresare economica are semnificatie si din acest punct de vedere.
In UE se vorbeste de mai multa „’autonomie strategica”’, de „suveranitate” geopolitica si economica.Sunt notiuni destul de confuze, in opinia mea, in masura in care sugereaza o „despartire” de SUA privind securitatea militara si dinamica geopolitica. Eu nu vad UE ca avand o capacitate militara/strategica relevanta in afara cooperarii cu SUA, cu exceptia scenariului unei integrari politice in viitorul nu foarte indepartat.Este o asemenea integrare posibila? In schimb, se poate dezvolta cooperarea militara si strategica, iar aici este de introdus in ecuatie Marea Britanie –ce ironie, dupa Brexit. NATO ramane o organizatie esentiala pentru securitate, chiar daca unii lideri politici (in Europa, dar si peste Ocean) o considera mai putin relevanta decat cu ani in urma —presedintele Macron vorbea chiar despre o moarte clinica…
Concurenta intre capitalismul liberal (in sensul democratiei liberale, nu al unui regim economic neoliberal) si capitalismul iliberal (autoritar) se va accentua, in opinia mea. Aceasta competitie va fi marcata de modul in care se va raspunde la socuri conventionale si neconventionale, la alte epidemii si la schimbarea de clima, care devine tot mai mult o amenintare existentiala. Lupta contra terorismului si razboiului informatic (cyberfare) sunt de mai mult timp pe agenda publica.
Capitalismul democratic (liberal) va revela si el accente unii ar spune„autoritariste”’ in masura in care se dezvolta sindromul de intoarcere spre interior (inward looking syndrome) din motive de securitate nationala, judecata pe mai multe trasee: nevoia de robustete, de a reduce dependente.Globalizarea era in proces de redefinire dupa criza financiara, iar acum primeste o alta zdruncinatura ca urmare a pandemiei. Este de mentionat in acest context ca problematica sociala devine mai acuta avand in vedere erodarea clasei mijlocii in ultimele decenii si distributia veniturilor mai asimetrica. Noile tehnologii pot accentua aceste inegalitati.
Cred ce este nevoie de un nou New Deal in lumea occidentala, nu neaparat prin a relua constructele programului presedintelui Franklyn Delano Roosvelt dupa Marea Depresiune, ci de a gandi intr-un spirit si cu o viziune similare. Asa cum avem nevoie de o reinventare a aranjamentelor de la Bretton Woods, de salvarea unor aranjamente multilaterale, chiar daca economia globala va fi fi configurata de cateva blocuri mari in deceniile ce vin.
Sper ca relatia transatlantica sa fie reparata, spre beneficiul si al Romaniei. Nu numai fiindca exista regiuni cu razboaie civile, conflicte militare si inter-etnice, conflicte religioase acute, mai aproape sau mai departe de granitele noastre.Romania este situata si intr-o regiune, a Marii Negre, unde se intersecteaza interese si rivalitati mari.
Schimbarea de clima va favoriza conflicte pentru alimente de baza si apa.
8. Care va fi impactul actualei crize asupra sistemelor financiare? Ce se va schimba în aceste domenii atât de importante, cruciale pentru orice economie şi pentru orice societate?
R: Sistemele financiare erau in proces de digitalizare si apar noi modele de business. Bancile sunt concurate de non-banci ce ofera o gama larga de servicii financiare, inclusiv bancare.
Riscuri sistemice au proliferat si nu sunt mai micipe pietele de capital; se pune problema unui imprumutator de ultima instanta si pe pietele de capital.
Cand vezi ca Fed a ajuns sa cumpere, in criza de acum, cam toata gama de active financiare, inclusiv clasificate junk, ai o tema de meditatie majora.Fapt este ca dupa izbucnirea crizei financiare s-a „kick the can down the road”, masurile neconventionale nu au condus la o rezolvare de fond a problemelor structurale incercandu-se sa se castige timp.Analize arata ca R*, rata naturala a dobanzii, ca marime neobservabila ce, in acceptia lui Wicksell, egalizeaza economisirea cu investitiile la utilizare normala a resurselor, ar fi foarte jos acum, chiar negativa,din ratiuni ce tin de demografie, schimbari tehnologice, apetit redus pentru investitii si economire crescuta. Aceasta stare pare contraintuitiva daca lucram cu ipoteza ca alocarea resurselor ar trebui sa se faca in conditii de echilibru nu pe termen imediat – ea sugereaza ca ceva nu este in regula cu alocarea resurselor.Din aceasta situatie decurg riscuri si trade-off-uri intre stabilitate preturilor, stabilitatea financiara, restructurarea economica, bilanturile firmelor financiare si nefinanciare, etc.Un risc major al persistentei masurilor neconventionale este zombificarea unor portiuni din economie.
In Romania suferim de un dualism al finantarii, cu grupuri mari (internationale) care sunt conectate la surse/resurse externe. Si avem firme mici si mijlocii ce depind esentialmente de piata interna de finantare. Dar au probleme, multe dintre firme, de eligibilitate. Gasim aici o explicatie pentru volumul mare al creditului comercial, care depaseste cu mult pe cel bancar. Si bancile au ce se isi reproseze intrucat nu au facut mai mult pentru a ajuta companii sa se califice pentru credit bancar.
Avem inca multa indisciplina financiara in economie si am in vedere situatia ante criza sanitara si economica.
9. Piaţa de capital românească a fost mereu catalogată drept un pariu pierdut: de la 1 septembrie ar trebui să trecem efectiv în categoria pieţelor emergente. Cum putem beneficia de noul statut, în aceste condiţii speciale, complicate de pandemie?
R: Piata de capital este firava si nu este un mister de ce. In general Europaare piete de capital mult inferioare fata de SUA. Estul din UE are piete de capital mai mici decat in Vest. Nu este simplu sa te listezi, mai ales cand este vorba de firme mijlocii si mici. Si este de inteles de ce sanse mari de listare au companii din domeniul energiei, companii mari. Eu nu as privatiza insa in totalitate companiide importanta strategica, ci as lista la bursa pachete minoritare care sa urmareasca in principal ameliorarea management-ului. Iar banii obtinuti i-as pune in Fondul de Dezvoltare, ce ar functiona ca un PEF (private equity fund), deci nu pentru finantarea deficitului bugetar.
Oricum, nu cred ca trebuie sa ne facem iluzii. Nu poti avea o dezvoltare spectaculoase a pietei de capital, mai ales in conditii de criza. Vedem ca si in Europa, intentia de creare a CMU (Capital Markets Union) nu s-a materializat, dupa ani de straduinte.
10. Care ar fi lecţiile pe care trebuie să le învăţăm de la această criză în derulare? Ce trebuie să schimbăm pentru a beneficia de o dezvoltare a economiei pe termen lung, sustenabil şi nu forţată prin consum intern?
R: Voi face consideratii generale si ma voi referi si la Romania.
Economiile mai vivace, care investesc mai mult si beneficiaza de inovatie intensa, care au capital uman cu buna calificare sicare sunt mai inclusive, vor fi in fata. Ce spun este un truism, dar care merita sa fie repetat. De asemenea si aici intervin lectii ale ultimelor decenii, economiile trebuie sa asigure bunuri publice de baza pentru cetateni, caresustin direct si indirect productia de bunuri private. Este nevoie de institutii solide, de capacitatea de a proteja oamenii de socuri adverse mari. Revin, vedeti, la problema medicala, la schimbarea de clima.
Sistemul economic trebuie sa promoveze spiritul antreprenorial, inovatia, investitiile productive. Este necesar sa se iasa dintr-o capcana a indatorarii, chiar daca este de inteles ce se intampla acum cu deficite bugetare si datorii din cauza pandemiei. Pe cicluri mai lungi (nu ciclul de afaceri) se observao inclinatie spre indatorare, publica si privata in ultimele decenii; este o alunecare seculara, care a cauzat necazuri si va provoca si in viitor. Rate reale negative la dobanzi nu stim cat vor dura si nici nu vad cum o reprimare financiara generalizata ar fi iesirea din impas pe termen mai lung. Trebuie subliniat ca pietele nu trateaza pe toti la fel…in economia globala nu toti sunt la fel, ceea ce se vede in costul finantarilor.
Este nevoie de mai multa responsabilitate, de etica in conduita afacerilor. Responsabilitatea sociala a corporatiilor nu trebuie sa fie o simpla lozinca. Multi uita ca apostoli ai economie de piata, Adam Smith si John Stuart Mill, au accentuat nevoia de spirit etic in lumea afacerilor. Kenneth Arrow numea valorile morale ca ceea ce unge masinaria economica sa mearga bine. Amartya Sen ne invata in acelasi mod. Jean Tirole ne indeamna sa regasim „economics for the common good” rezonand cu Raghuram Rajan ( „tosave markets and the state we need to rediscover communities), iar Samuel Bowles subliniaza „why incentives are no substitute for good citizens”. Cer iertare ca folosesc formularile lor in engleza. Si as putea continua cu ceea ce domina dezbateri privind capitalismul in ultimii ani. Numai urechi si ochi sa avem, sa nu fim precum soldatul japonez ramas in aceesi lupta la decenii dupa finalul ei…
Daca nu se va schimba functionarea capitalismului, in sensul de a recompensa mai bine munca, vrednicia, onestitatea, in combinatie cu mecanisme care sa tina cont de nevoia de a asigura sanse egale oamenilor, vom vedea o accentuare a tendintelor extremiste, de stanga si de dreapta, care vor ameninta ordinea democratica. Democratia (liberala) nu este garantata de divinitate si istoria a cunoscut cicluri care arata ca nimic nu poate fi luat drept vesnic. Si mi se pare stupida contrapunerea maniheista „Capitalism vs. Socialism” in conditiile de acum. Nu aceasta este intrebarea de fond, ci ce fel de capitalism vrem, care, ca arhetip, reveleaza o varietate surprinzatoare de variante, desi ai putea considera ca exista o gena comuna.
Din pacate, exista si o confuzie generala, cu mesaje contradictorii, insocietati profund divizate si in care parca dispar punti de legatura, ce sunt necesare in democratii; exista un deficit de incredere in autoritati, in expertiza,peste tot, in conditiile in care, in mod ironic, de la stat se cere „totul”. Am trecut de la paradigma „’bancile centrale ca singur actor relevant/ the only game in town” (in timpul crizei financiare), la un Stat caruia i se cere sa revina inforta in economie, in societate, sa protejeze, sa salveze pe toti…Dar bail-out-uri generale nu sunt posibile, fie criza oricat de severa.
Daca ar fi sa trag o linie, statele nordice, ca model social si economic mi se par mai aproapede lumea de maine; am in vedere coabitarea public-privat, colaborarea cetateni-institutii, performanta economica, soliditatea bugetelor publice, atentia fata de relatia om-natura.Cand spun statele nordice ma gandesc la liberalism in mod profund –care defineste crestin-democratia si social-democratia deopotriva, „democratia liberala”.
Acum doua decenii am scris un eseu despre liberalismul secolului XXI si spuneam ca vad o combinatie de liberalism „luminat” (nu libertarianism) cu recuperarea unor precepte legate de ordine, respect fata de traditii si identitate, fiindca este nevoie de ingrediente care sa asigura coeziune sociala, mai ales in vremuri dificile. Este o cale ce cred ca ne poate ajuta sa evitam ca secolul XXI sa fie vizitat de experimente totalitare ca cel precedent .
Ceea ce am spus mai sus este in opinia mea valabil, in larga masura, si pentru Romania. Dar avem si probleme ale noastre: de marit productia de bunuri publice de baza (educatie, sanatate, infrastructura, securitate alimentara), care inseamna si buget public solid, cu venituri mai mari; de intarit institutii si de protejat statul de drept, de a fi loiali proiectului european si aliantei NATO, ceea ce nu inseamna a subestima interese nationale specifice,
Sunt doua cuvinte cheie care vor face diferenta intre economii/societati in viitor, in opinia mea: robustete/rezilienta si echitate (fairness). Prima denota capacitatea de a raspunde la socuri, adaptabilitatea si capacitatea de a invata, de reorganizare; a doua notiune priveste inclusivitatea, functionarea societatii in beneficiul cator mai multi cetateni,pe baza principiului „sanse egale”. Primul concept priveste capacitatea de a rezista la socuri in conditii economice acceptabile; al doilea concept priveste aspecte de decenta, demnitate, respect intre oameni, un contract socialonoratde partile sociale implicate.