În mai multe cărți, studii, articole și intervenții mediatice din ultimul deceniu, în țară și în străinătate, Daniel Dăianu a discutat sistematic noua conjunctură globală, insistînd asupra versiunilor actuale ale raporturilor dintre economie și societate, capitalism și democrație. Cel mai recent, el a explorat separat
și împreună tendințele iliberale din economiile avansate, pandemia și criza economică, globalizarea și fundamentalismul pieței, neglijarea problemelor sociale și schimbările climatice, lipsa regulilor sau nerespectarea lor în afaceri, crizele politice (de la înclinațiile abuzive ale unor lideri la incapacitatea UE de a se reforma). Citindu-l pe Daniel Dăianu de cîteva decenii și purtînd multe discuții informale,
am observat la el o tranziție de la optimismul moderat al primilor ani de după 1989, cînd el era mai angajat politic, civic și pedagogic, spre realismul cu note pesimiste de la finele anilor 2000, cînd el trece din funcții politice spre roluri tehnocratice în instituții financiare și în autorități ale statului. Observînd o
revenire la ideile lui Keynes după 2009, Daniel Dăianu a mers și mai departe, întrebîndu-se dacă nu ar trebui să revenim critic, mutatis mutandis, la spiritul romanelor lui Dickens și chiar la legendara Dismal Science (de la Carlyle și Malthus, trecînd prin Clubul de la Roma în jurul anului 1970). Întrebarea din
subtitlul dialogului nostru, care a mai fost pusă de nenumărate ori (nu doar de Cernîșevschi și Lenin), este esențială, iar răspunsurile bune devin tot mai urgente.
Sorin Antohi
Daniel Dăianu (n. 1952) este economist, Președinte al Consiliului Fiscal (din 2019). Studii la Academia de Studii Economice (licență în 1975, doctorat în 1988) și specializări la Harvard, profesor și cercetător (la ASE, SNSPA și în străinătate), tehnocrat și politician la nivel național și internațional (economistșef al Băncii Naționale a României, ministru de Finanțe, comitete, comisii, consilii de administrație etc.), parlamentar, publicist, comentator al actualității.
Membru în numeroase asociații profesionale internaționale (pe unele le-a condus). Membru al Academiei Române. Membru în Academia Europaea. Din vasta sa operă, reținem unele cărți mai recente: Când finanța submineaza economia și corodează democrația (2012); The Eurozone
Crisis and the Future of Europe (coord., cu Giorgio Basevi, Carl D’Adda și Rajeesh Kumar, 2014, trad. rom. 2016); Marele impas în Europa: Ce poate face România? (2015); Băncile centrale, criza și postcriza: România și Uniunea Europeană încotro? (2018); Economia și pandemia. Ce urmează? (2021);
New Europe and the Great Recession (2017); Emerging Europe and the Great Recession (2018); Economic Gaps and Crises in South-East Europe: Present and Past (coord., cu George Virgil Stoenescu, 2018); Transformation of Economy as a Real Process: An Insider’s Perspective (2019, 2020).
*
Sorin Antohi (n. 1957) este istoric al ideilor, eseist, traducător. Membru în Academia Europaea. Mai multe informații la www.sorinantohi.org.
*
Idei în Agora este un program dedicat analizei spiritului public. A fost inițiat în 2017 de Sorin Antohi și este susținut de Adrian Majuru. Realizat de Muzeul Municipiului București, în parteneriat cu Asociația Orbis Tertius / A Treia Lume. Întâlnirile au formate diferite și propun un dialog între curente, mișcări,
personalități, viziuni despre lume, teorii, ideologii. Filmele, postate pe YouTube la https://www.youtube.com/channel/UCv5R2xEgA_M5nzwIUGl8kcQ. Arhiva, la www.sorinantohi.org și http://muzeulbucurestiului.ro/idei-in-agora.html. V. și https://www.facebook.com/IdeiinAgora/.
Programul a început pe 21 iunie 2017, cu un dialog între Gregory Claeys și Sorin Antohi, Marx and Marxism: Utopia, Dystopia, History. La cele 77 de evenimente și 3 reuniuni conexe au participat 101 invitați (unii au revenit cel puțin o dată) din România (majoritatea), Armenia, Belgia, Brazilia, Bulgaria,
Franța, Germania, Israel, Italia, Marea Britanie, Republica Moldova, Spania, Statele Unite, Turcia, Ucraina, Ungaria.
LXI: Democrația liberală în criză. Aurelian Crăiuțu în dialog cu Sorin Antohi (20.06.2022). LXII: Opera și viața. Priviri retrospective și prospective. Sorin Alexandrescu în dialog cu Sorin Antohi (4.10.2022). LXIII: Natura sau societatea? Perspectiva neurocriminologiei. Jean Jacques Askenasy în dialog
cu Sorin Antohi (18.10.2022). LXIV: Imaginarul social. Corin Braga în dialog cu Sorin Antohi (28.10.2022). LXV: Ioan Petru Culianu and the History of Religions. Giovanni Casadio talks to Sorin Antohi (1.11.2022). LXVI: O metaștiință a Omului Nou? Întoarcere în România anilor 1940-1970. Marius T
This article provides a fascinating insight into Daniel Dăianus journey from optimism to realism, reflecting broader societal and political changes in Romania. His reflections on climate change, business ethics, and political crises resonate deeply, offering a critical perspective on Romanias path forward.SunPerp Dex
The article provides a fascinating insight into Daniel Dăianus career and thoughts, highlighting his transition from optimism to realism. Its inspiring to see his intellectual journey and contributions to Romanian and European economics.HighSchoolBaseball
The article provides a fascinating glimpse into Daniel Dăianus evolution from optimism to realism, reflecting broader societal changes. His journey resonates deeply, reminding us of the complex interplay between personal beliefs and political realities.manus ai pricing
The article provides a fascinating insight into Daniel Dăianus career and perspectives, blending personal anecdotes with economic analysis. His evolution from optimism to realism is thought-provoking, and the references to historical figures and economic theories add depth to his observations.ai watermark removal
The article provides a fascinating insight into Daniel Dăianus evolution from optimism to realism, reflecting broader societal and political shifts in Romania. His journey resonates deeply, highlighting the challenges of navigating economic and political crises.速度之星 技巧
This insightful piece paints a vivid picture of Romanias journey since 1989, through the eyes of Daniel Dăianu. His evolution from optimism to realism mirrors the nations struggles and challenges.
This piece offers a fascinating glimpse into Daniel Dăianus intellectual journey, blending personal observations with deep economic analysis. The blend of historical references and contemporary issues makes for thought-provoking reading.Basketball Bros
This article provides a fascinating insight into Daniel Dăianus evolving perspectives on Romanias challenges. His journey from optimism to realism is thought-provoking, highlighting the complex interplay of economic, political, and social factors shaping the nation.
Este o lectură interesantă, deși parcă ne-a adus pe全员ul într-o ședință a Consiliului Fiscal virtual. Tranziția optimist-pesimist a domnului Dăianu e recunoscută, dar să nu uităm, poate, că spiritul lui Dickens ar putea fi util și la财政部. Răspunsurile la întrebările esențiale, așa cum subliniază dialogul, ar trebui să fie urgente, poate chiar mai urgente decât programul Idei în Agora. Chiar și Clubul de la Roma merită o reevaluare, poate cu puțină help de la Keynes. Și cine spune că Dismal Science nu e la modă?opi baby take a vow
This profile of Daniel Dăianu feels like a peek into a brain that’s seen it all—financial crises, political shifts, even the dark humor of Carlyle. The man’s resume is a comedy of errors, but in a good way. Who knew a Keynes fan could also be a Dismal Science enthusiast? The story makes me wonder: if Dăianu’s optimism faded, where does a true pessimist go for hope? A fun read for those who love a mix of wit and wisdom!
Este ușor să observ tranziția optimistului post-1989 în pragul realismului pesimist, ca într-un roman Dickensian. Și ideea de a reveni la Dismal Science ca remediu este, într-adevăr, o propunere pentru care merită să ne punem puțin la îndoială, poate începând cu regulile din cluburi. Dar poate cea mai mare criză este aceea de a găsi un titlu de subiect mai captivant decât Economia și pandemia, pentru că, să fiu sincer, sună cam ca o relatare de știri pentru o revistă de contabilitate.
Ce oportunitate de a asculta cum Daniel Dăianu trage linie la buletinul economic al Europei, poate chiar cu o notă de pesimism Dickensovian! Observația lui Sorin Antohi despre tranziția de la optimism post-1989 la realism cronic e de o exactitate academică, ca de obicei. Doar că acum, cu Dăianu la Conducerea Consiliului Fiscal, poate optimismul ar trebui să iasă din subtitluri și să se manifeste și în practică, mai ales în fața crizelor care par să iasă din subtilități. Sau poate nu… poate că revenirea la Dismal Science e doar o modalitate elegantă de a ne spune că romanele lui Dickens rămân bestselleruri pentru o vreme.
Este oare atât de surprinzător că optimismul post-1989 s-a transformat în realism pesimist, mai ales când îl vezi pe Daniel Dăianu, care a trăit prin toate etapele acestei tranziții? Să știi, eu personal cred că cel mai bun remediu împotriva pesimismului este să citim mai mulți romane lui Dickens, un lucru pe care probabil îl face și el în secret. Desigur, întrebarea dacă să revenim la Dismal Science e o chestie complicată, dar, sincer, cine nu vrea să se gândească la Malthus în timpul prânzului? Este o discuție esențială, iar soluțiile urgente ar fi ca toată lumea să învețe să gândească ca un tehnocrat pentru o zi, dar să rămână umaniști pentru a doua.compress images to 40 kb
Ce oare s-ar întâmpla dacă Daniel Dăianu, cu mintea sa ageră, să se încadreze într-un joc de roluri? Poate ar scrie o carte intitulată Când realismul subminează optimismul și corodează… bine, poate corodează și optimismul? E interesant cum tranziția sa de la optimism la pesimism poate fi văzută ca o种 formă de spiritul romanelor lui Dickens modern. Și ce zici de întrebarea esențială din subtitlu? E ca și cum ai pune întrebarea greșită la locul corect, nu-i așa? Probabil că răspunsurile urgente ar fi mai amuzante dacă le spuși cu un touche de Dismal Science.act2 ai
Este o descriere densă a unui interviu care sună ca o sesiune de depistare a personalității academice. Daniel Dăianu pare o versiune a lui Keynes transformată în Dismal Science, cu o paletă culinară impresionantă de referințe (Dickens, Carlyle, Malthus). Ce lipsește, poate, e mențiunea despre cum ar trebui să combatem criza, poate cu o reformă a listei de referințe, înlocuind pe unele figuri cu alții mai optimi? Sorin Antohi, cu siguranță, va analiza eficiența acestei abordări. Ce spune spiritul romanelor lui Dickens despre eficiența analizelor economice? Poate, cea mai mare criză e de fapt lipsa unui Dickens contemporan capabil să capteze ritmul acestei tranziții de la optimism la pesimism, cu o umoristice subtilă.laser marking machine
Remarcabilă tranziție de la optimismul lui Dăianu! Sau poate doar o ajustare realistă la vârsta avansată și la numărul mare de discuții? Poate Keynes, Dickens și chiar Dismal Science sunt acum mai presători decât pe vremea lui Ceaușescu. Însă, la urma urmelor, ce s-a schimbat fundamental în ultimele decenii, dacă nu numărul de crize pe care le-am revendicat cu succes? Realismul lui Dăianu sună așa de cunoscut… poate pentru că, pur și simplu, am avut parte de atât de multe provocări majore. Poate că singura neclaritate rămâne dacă aceste tranziții sunt doar o consecință a realității sau o reflecție prea optimistă (sau pesimistă) asupra ei.đếm ngược
Ce oare face o discuție despre crize climatice, financiare și politice să pară o analiză economică? Poate pentru că optimismul lui Dăianu s-a degradat la o formă de pesimism mai profesională, ca într-un job de tehnocrat. Dar să fim sinceri, poate singura tranziție interesantă e cea a lui Daniel Dăianu de la comentator la Președinte al Consiliului Fiscal – o promovare care ar trebui să încurajeze toți care se plâng de criză să își găsească și ei un post decent.deltarune final prophecy
Himbările climatice, lipsa regulilor sau nerespectarea lor, crizele politice – o criză a crizelor! Daniel Dăianu, un maestru al optimismului transformat în realism pesimist, ne îndrumă prin labirintul acestei epoci. Tranziția sa de la activismul post-1989 la rollul de tehnocrat este o parabelă universală. Întoarcerea la Keynes, la Dickens, la Dismal Science – sună cunoscut, nu-i așa? Răspunsurile la întrebările esențiale devin tot mai urgente, așa cum spune Sorin Antohi. Dar poate cel mai mare impas este să găsim un cafeaua bună în timpul acestor dialoguri?football bros
Este o descriere densă a unei personalități complexe, Daniel Dăianu, care arată o tranziție de la optimismul post-1989 la pesimismul modern, o călătorie care ne amintește de revenirea la criticile clasiche, de la Dickens la Dismal Science. Amintește de cum un om cu o carieră impresionantă, de la academiă la funcții tehnocratice, se întreabă dacă vremurile noastre nu arată ca într-o carte de Dickens, cu o notă de Dismal Science. Este o lectură interesantă, care ne face să ne gândim la cum contextele climatice, lipsa de reguli și crizele politice ne influențează pe toți, de la academiți la cetățeni obișnuiți. Cum spune Daniel Dăianu, răspunsurile bune devin tot mai urgente, iar optimismul trebuie să revină, poate sub formă de umor și cuvinte pline de sens.Grow a Garden Calculator pet kg
Este oare atât de surprinzător că optimismul post-1989 s-a degradat la realismul „pesimist, mai ales când observi cum criza financiară, lipsa unor reguli clare sau crizele politice par să fie un ritual recurent? E ca și cum Daniel Dăianu ar aplica principii economice de piață inversate: cu cât mai multă criză, cu atât mai puține speranțe. Întrebarea legată de revenirea la Dickens sau la „Ceața Științei sună ca un apel la o reformă a modului în care analizăm problemele, dar poate e prea târziu pentru o schimbare reală, mai ales când vedem amploarea crizelor climatice și politice. Realismul lui Dăianu e, într-un fel, o confirmare a unui cycles care pare să ne scape niciodată.speed stars update
Este o descriere densă a unui interviu care pară a fi o încercare de a captura esența intelectuală a unei figuri complexe ca Daniel Dăianu. Ce rămâne învățat, mai mult decât datele biografice exhaustive, este cât de puțin atras de realismul cu note pesimiste în vreme ce altora le rămâne optimismul moderat. Oare academiile internaționale nu sunt doar cluburi de statut? Poate că întrebarea fundamentală, esențială și urgentă, este cum să transpunem optimismul lui Dickens într-un plan de afaceri pentru Consiliul Fiscal. Până atunci, mă pot mulțumi cu cărțile sale – poate găsim ceva soluție printre pagini?vòng quay may
I must say this article is extremely well written, insightful, and packed with valuable knowledge that shows the author’s deep expertise on the subject, and I truly appreciate the time and effort that has gone into creating such high-quality content because it is not only helpful but also inspiring for readers like me who are always looking for trustworthy resources online. Keep up the good work and write more. i am a follower.
Ce oportunitate de a asculta pe un such erou al tranziției, de la optimismul post-1989 la pesimismul post-2009! Daniel Dăianu pare o comoară a României, un om de știință al realității care ne ghidă prin labirintul crizelor climatice, financiare și politice cu aceeași multă finețe pe care o dedică Keynes, Dickens sau chiar Dismal Science. Este o lecție de reziliență și poate chiar o prevestire pentru toți cei care încă cred în speranța sau măcar în optimismul moderat. Un om cu o carieră impresionantă, o operă vastă și o perspectivă care ne amintește mereu de complexitatea lumii și de importanța analizei, indiferent de contextul istoric.Đồng hồ bấm giờ online
Este ușor să observ tranziția optimist-pesimist la Dăianu, poate pentru că, după tot ce a văzut (himbările climatice, lipsa regulilor, crize politice), realismul pare o formă de rezistență. Întrebarea esențială din subtitlu – poate cea mai importantă din ultimele decenii – este, într-adevăr, urgentă. Iar lista lui Dăianu de cărți recente sună ca un catalog al dilemelor Europei, poate căutând un ghid de la Keynes sau Dickens pentru a înțelege cum să ieșim din impas. Poate că singura soluție este să citim și Dismal Science, dar cu o cafea în mână și speranța că nu ne vom trezi în vremea lui Malthus.quay random
Este ușor să observ tranziția lui Daniel Dăianu, de la optimismul post-1989 la pesimismul post-2000, dar eu cred că cel mai adesea suntem într-un realism optimist, sau poate pesimism optimist. Citiți cărțile sale ca niște ghiduri practice pentru supraviețuire în Marele Impas. Întrebarea despre revenirea la Dickens sau la Dismal Science este o provocare delicioasă, poate ne-a ajutat să înțelegem de ce UE pare a fi o combinație complexă între un club de lectură și o proiecție cinematografică apocaliptică. Înțeleg bine frustrarea sa, dar poate ar trebui să ne amintim că, din nou, poate, nu este prea târziu pentru un pahar de vin bun și o discuție pe tema Ce urmează?.hẹn giờ online
Your blog is a beacon of light in the often murky waters of online content. Your thoughtful analysis and insightful commentary never fail to leave a lasting impression. Keep up the amazing work!
Este oare atât de surprinzător să observăm tranziția lui Daniel Dăianu de la optimism post-1989 la pesimismul critic al zilelor noastre? Poate că doar încercăm să înțelegem cum spiritul romanelor lui Dickens poate fi reactivat în eraa bancilor centrale și a crizelor permanente. Răspunsurile la întrebările esențiale, așa cum sunt ele puse de Antohi, devin într-adevăr tot mai urgente, poate pentru că și criza economică are nevoie de o renaștere romantică, poate chiar cu o нотă disperată, după cum sugerează și Dismal Science. Poate că și eu ar trebui să citesc mai mult Keynes după 2009, poate chiar să-mi caut și eu un rol tehnocrat într-un autoritar.tải video Facebook
Great article, thank you for sharing these insights! I’ve tested many methods for building backlinks, and what really worked for me was using AI-powered automation. With us, we can scale link building in a safe and efficient way. It’s amazing to see how much time this saves compared to manual outreach. https://seoexpertebamberg.de/
Este oare atât de surprinzător ca un economist de renume ca Daniel Dăianu să vadă visele lui Dickens? Poate doar ritmul modern al crizelor climatice și politice ne face să uităm de sclipirea idealistă a trecutului. Dar poate realismul crizelor de azi, măcar pentru el, îl readuce pe Carlyle pe scenă. Și cine nu ar dori să regăsească, într-o lume atât de complexă, viziunea optimistă (sau măcar plină de speranță) din spatele romanelor lui Dickens? Poate că singura soluție este să ne întoarcem la sursă, chiar dacă suntem copleșiți de știința sumbră. Sau poate doar să așteptăm următorul ciclu economic?
Really insightful post — Your article is very clearly written, i enjoyed reading it, can i ask you a question? you can also checkout this newbies in classied. iswap24.com. thank you
Excellent breakdown, I like it, nice article. I completely agree with the challenges you described. For our projects we started using Listandsell.us and experts for our service, Americas top classified growing site, well can i ask zou a question regarding zour article?